Bărbieritul este o parte integrantă a vieții de zi cu zi a bărbaților moderni, dar știați că și chinezii antici aveau propriul lor mod de a se bărbieri? În vremurile străvechi, bărbieritul nu era doar pentru frumusețe, ci era legat și de igienă și credințe religioase. Să aruncăm o privire asupra modului în care se bărbiereau chinezii antici.

Istoria bărbieritului în China antică poate fi urmărită cu mii de ani în urmă. În vremurile străvechi, bărbieritul era un obicei important de igienă, iar oamenii credeau că menținerea curățeniei feței putea preveni bolile și infecțiile. În plus, bărbieritul era legat și de ritualuri religioase, iar unele credințe religioase le impuneau credincioșilor să își radă barba în semn de evlavie. Prin urmare, bărbieritul avea o semnificație importantă în societatea chineză antică.

Modul în care chinezii antici se bărbierea era diferit de cel din zilele noastre. În antichitate, oamenii foloseau o varietate de unelte pentru a se bărbieri, cel mai comun fiind un brici din bronz sau fier. Aceste brici erau de obicei cu un singur tăiș sau cu două tăișuri, iar oamenii le puteau folosi pentru a-și tunde barba și părul. În plus, unii oameni foloseau pietre abrazive sau șmirghel pentru a ascuți briciul și a asigura claritatea lamei.

Procesul de bărbierit în China antică era, de asemenea, diferit de cel modern. În vremurile străvechi, bărbieritul era de obicei efectuat de bărbieri sau aparate de ras profesioniste. Acești profesioniști foloseau de obicei prosoape fierbinți pentru a înmuia pielea feței și barba înainte de a folosi un aparat de ras pentru a se bărbieri. În unele familii bogate, oamenii foloseau și parfum sau condimente pentru a adăuga o aromă specifică bărbieritului.

Importanța pe care chinezii antici o acordau bărbieritului poate fi observată și în unele opere literare. În poeziile și romanele antice, descrierile bărbieritului pot fi adesea observate, iar oamenii considerau bărbieritul ca o manifestare a eleganței și a ritualului. Literații și savanții antici beau ceai și recitau poezii în timp ce se bărbiereau și considerau bărbieritul ca o manifestare a realizării culturale.